Structura personalității

Eul reprezintă nivelul integrativ cel mai înalt în cadrul sistemului de personalitate. Eul

este nucleul central al personalitătii, care asigură integrarea dinamică si permanentă a informatiilor

despre sine, despre ceilalti si despre lume, generând astfel sentimentul identitătii, continuitătii situnitătii propriei existente.

Diversitatea definitiilor date Eului poate fi redusă – în functe de elementele comune pe care

le contin, – la câteva criterii, si anume: a. locul si rolul Eului în structura personalitătii; b.

proprietătile (particularitătile) Eului; c. componenta si structura psihică a Eului.

Dincolo de diversitatea conceptiilor asupra naturii psihice a Eului, majoritatea lor au unele

aspecte comune, si anume:

  • Eul este un fapt de constiintă, însă nu orice fel de constiintă, ci o constiintă reflexivă (însottă de gândire);
  • în cazul Eului este vorba despre constiinta de sine;
  • esential pentru individ este intentionalitatea sa, orientarea finalistă, spre realizarea scopurilor.

Astfel, gândirea, reflexivitatea, intentionalitatea apar ca elemente primordiale ale Eului. În

afara elementelor mentionate, s-a evidentiat că Eul dispune si de un puternic suport afectivmotivational

si atitudinal.

În cadrul personalitătii, Eul îndeplineste câteva functii esentiale, si anume: functia cognitivă;

functia de mediere si reglare; functia motivatională.

Structurarea personalitătii la nivelul Eului se realizează în cursul ontogenezei, prin

interactiunea permanentă dintre constiinta despre lumea externă si constiinta de sine.

Din punct de vedere structural, Eul include 3 componente intercorelate si reciproc integrate:

  1. Eul corporal (fizic); 2. Eul psihologic; 3. Eul social.

În functie de gradul de elaborare a celor 3 componente si de modul lor de articulare si

integrare, se selimitează 4 profile de bază ale Eului: profilul somatic, profilul spiritual, profilul

social si profilul mixt.

  • Relatia Eu – Constiintă – Personalitate:
  1. Allport, după ce definea Eul ca nucleu al personalitătii („regiunea caldă, centrală, strict

personală a vietii, nucleul fiintei noastre”) arăta: „constiinta e mai largă decât Eul, personalitatea e

mai largă decât constiinta, organismul e mai larg decât personalitatea. Eul este, de fapt, un construct

între constiintă si personalitate.

Eul si constiinta se determină reciproc. Constiinta este infrastructura Eului, în timp ce Eul

este suprastructura constiintei; constiinta duce la aparitia Eului, fiind premisă fundamentală, iar Eul

ridică constiinta la un nivel superior de optimalitate si adaptabilitate. Eul depăseste în cele din urmă

constiinta.

Relatia dintre Eu si personalitate este asemănătoare celei dintre Eu si constiintă. Fără a fi

identice, Eul si personalitatea nu sunt nici separate, ci într-o continuă interactiune si

interdependentă. Dacă Eul este doar un fapt de constiintă individuală, personalitatea se extinde în

mediu, interiorizându-si elementele sociale, profesionale.

„Personalitatea se cristalizează în jurul Eului, dar în structura sa în afară de Eu sunt cuprinse

si alte elemente sufletesti” (Constantin Rădulescu-Motru).

Eul si personalitatea sunt consubstantiale, se formează si evoluează concomitent. Omul

devine personalitate atunci când ajunge la constiinta de sine, deci când se formează ca Eu.

Între structura Eului si structura personalitătii există o simetrie perfectă, degradarea Eului

ducând concomitent la degradarea personalităŃii.

Valoarea teoretică a conceptului de Eu. Conceptul de „Eu” permite stabilirea unei baze

contextuale si a unei perspective interpretative mult mai largi a personalitătii, pentru că:

  • Eul contine personalitatea;
  • Eul exprimă personalitatea.

Eul nu apare doar ca „nucleu” al personalitătii sau ca un simplu sistem central al ei, ci ca un adevărat sistem de valori.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *